Aspectele teoretice referitoare la activitatea artistică personală pornesc de la faptul că adevăratul atelier al subsemnatului se află chiar în spațiile în care expun. Astfel, pictorul apelează la performance, la happening pentru a fi mai aproape de public și a le impărtăși ideile, trăirile, modul în care dorește să se raporteze la trecut sau la idei comune.

Informațiile teoretico-istorice, datele despre culoare, compoziție, paginație sunt relaţionate cu lucrările din expozițiile personale sau de grup la care a participat, ceea ce este prezentat sub forma unor Principii Tehno-Compoziționale.

Marius Cristea consideră că tehnicile reprezintă doar căi de a ajunge la anumite rezultate, în condițiile în care materialitatea își pune propria amprentă asupra lucrărilor de artă, cel mai adesea în opoziţie cu voinţa artistică. Artistul este pus în faţa situaţiei de a încerca să facă ceea ce doreşte şi în acelaşi timp ceea ce “îi prermit” materialele cu care lucrează.

Fragmentul, în contextul dat, reprezintă împărţirea fizică a unei lucrări (picturale), detaşarea de aceasta, cu pierderea de material corespunzătoare procesului de tăiere, rupere, smulgere (oricât de redusă ar fi), cu pierderea aferentă de informaţie vizuală şi eventuala reconfigurare, fie ea de recompunere a întregului iniţial.

Conform definiţiilor, frumosul presupune faptul ca acel obiect, operă de artă sau subiect să fie întreg, desigur, împreună cu alte calităţi pe care nu le vom comenta aici. Totuşi, omul poate aprecia (din punct de vedere estetic) ruina, fragmentul de statuie sau ciobul, pe acesta din urmă, cu atât mai mult cu cât conţine arii de pictură grecească, cu figuri negre sau roşii, ori simboluri ale culturilor neolitice printre altele Cucuteni, Vădastra.

Un caz particular al fragmentului artistic se referă la situaţia în care nu este vorba despre o tăiere, ci despre configurarea unei suprafeţe (mai multe pânze alipite de-a lungul laturilor), urmată de tratarea picturală unitară a suprafeţei temporar obţinute, urmată de detaşarea părţilor, cu informaţia vizuală corespunzătoare operaţiei. Şi aici se înregistrează un fenomen de desprindere fizică, dar nu la nivelul suportului, ci doar al pigmentului. Anticipând, unul dintre principiile (personale) pe care le voi prezenta, va fi cel al „gheţarilor”, în care se obţin anumite efecte plastice controlate la nivelul pigmentului, odată cu detaşarea părţilor fizice, la nivel de suport.

Munca artistică realizată la nivelul şi cu concursul fragmentelor conduce spre o serie aparte de relaţii între întreg şi parte, mai ales că organizarea compoziţională a unei lucrări de pictură presupune încadrări şi subâncadrări specifice. Un exemplu elocvent în acest sens este cel în care artistul apelează la Secţiunea de Aur. Fragmentarea acesteia o anulează practic, dar acest fapt nu este în mod absolut negativ, câtă vreme intenţia artistică presupune exact rezultatul obţinut. Imaginile picturale figurative marchează, de asemenea, intervenţia fragmentară, în primul rând prin discursivitatea liniilor, dar uneori şi cea cromatică.

În general vorbind, ideea de fragment contrazice definiţiile estetice ori filozofice privind frumosul, acesta presupunând drept condiţie necesară şi nesuficientă faptul ca subiectul să fie întreg. Totuşi, există şi situaţii în care unele opere de artă supravieţuiesc prin fragmente sau arată mai bine, cel puţin pentru omul contemporan, decât ar fi arătat întregi. Aducând drept exemple statuile antice cândva vandalizate sau supuse masiv eroziunii (dintre care se distinge Venus din Milo).

La deschiderea expoziției s-au adresat publicului reprezentantele Școlii Doctorale, curatoarele expoziției Conf. Univ. Dr. Dorina Horătău și Drd. Cornelia Moţăianu, alături de invitatul special Arh. Dr. Constantin Hostiuc. Comunitatea locală din Vădastra a fost reprezentată prin discursurile primarului Ing. Sorin Rădulescu și ale Prof. Laura Voicu, directoarea instituției de învățământ gimnazial din localitate.

Domnul Marius Cristea figurează printre primii participanți la experimentele artistice desfășurate în Comuna Vădastra cu un sfert de secol în urmă. Aceste demersuri creative s-au înscris în proiectul “Hărțile timpului”, aflat sub coordonarea Prof. univ. dr. arh. Dragoș Gheorghiu de la Universitatea Națională de Arte București.