Ioana Aron (drd. anul III) anunță expoziția sa personală ca pe o confesiune. Tema pe care ea o abordează nu este deloc comodă, însă nu aceasta este ideea. Scopul expoziției este de a provoca vizitatorii să-și pună anumite întrebări și de a reflecta asupra urmărilor pe care le au abuzurile sexuale asupra femeilor.

Ioana alege să defragmenteze instalația Dans ma rue la care lucrează de mai bine de doi ani și să expună pentru prima dată o părticică din aceasta.

„Instalația Dans ma rue reprezintă o arhivă a lucrărilor și vieților artistelor din întreaga lume care au emigrat la Paris, iar în această categorie intră și cele care plecau din provence și se instalau la Paris – mișcare pentru care era nevoie de mult curaj în urmă cu un secol. Motivul pentru care fac acest proiect este de a arăta o altă latură a artistelor care, în timpul vieții lor, erau mai degrabă considerate pentru rolurile de modele sau muze. Aceste artiste sunt dovada că nu suntem modelați de o singură cultură și că istoria nu poate fi spusă dintr-o singură perspectivă. Un bun exemplu este artista americană Carmen Herrera (născută în Cuba), a cărei perioadă la Paris între 1949 și 1953 (în timpul Războiului Rece) i-a modelat și definit stilul.

Este vorba despre un moment istoric în care multe artiste au învățat să îndure ca să poată să continue să își dezvolte propriul demers artistic. Cea mai importantă armă a lor era perseverența. Dans ma rue este o instalație pentru care împletesc textul cu imaginea. De la procesul de documentare până la execuție, mă raportez în egală măsură la jurnale și memorii ale artistelor precum și la locuri sau elemente vizuale emblematice. În procesul de elaborare al acestei instalații, includ, de asemenea, elemente scenografice, colaj foto, artă video și performance.” (Ioana Aron)